To say that this weekend was absolutely incredible would be an understatement. Awesome is the best word 🙂

Ce a facut cele doua zile in Sighisoara sa fie atat de minunate? Motivele sunt multiple. Primul ar fi ca imi lipsise festivalul medieval si atmosfera specifica dupa ce trecusera vreo 2 sau 3 ani de ultima oara cand participasem. Apoi, e adevarat ce se spune ca oamenii cu care mergi undeva conteaza cel mai mult pentru a te simti bine. Cos, Roxi si Horea – THANKS for a great weekend. And Roxi, this could be the beginning of a beautiful friendship. 😀

Ziua 1. Am ajuns in Sighisoara sambata la amiaza si, dupa o binemeritata pizza ca sa prindem puteri, am luat-o incetisor spre cetate. Aglomeratie – asa si asa. Puteai sa-ti dai seama ca e criza dupa numarul de vizitatori. Totusi, cei veniti de prin “strainezia” au fost destui – americani, francezi, rusi, spanioli, portughezi, japonezi. Ajunsi in cetate (dupa achitarea celor 10 lei pentru bilet), ne-am gandit ca cel mai bine ar fi sa exploram (tinand cont ca eu eram singura din trupa de 4 viteji care mai vazuse cetatea pe indelete). Asa ca uite-ne morti de caldura si de sete, umbland fara vreo tinta precisa pe stradutele cetatii Sighisoarei – isn’t that the best way to visit a city? 🙂 Am vazut niste lupte cavaleresti, am urcat in turnul cu ceas (not as much fun as I would have liked, since my fear of hights kicked in), am urcat pe Scara Acoperita (jeez, those are a whole lot of stairs to climb) pana la Biserica din Deal. O priveliste superba si o ocazie de a lua o pauza si a savura momentul. Iar pentru Roxi, o ocazie perfecta pentru another photo session 🙂

Program precis ne facusem pentru seara doar, incepand cu ora 7. Dar surpriza, surpriza! Cei de la meteo chiar au avut dreptate (drats!!) si pe la 6 jumate ne-a prins o ploaie de toata frumusetea. In toiul furtunii, Cos mi-a sugerat ca in acest post sa ofer si cateva alternative la ce ar fi de facut daca te prinde ploaia pe timpul Festivalului Medieval la Sighisoara. Hmm…pai, ce sa faci? Te ascunzi sub o umbrela pe la vreo terasa sau te refugiezi intr-un magazin si faci glume de genul “Iti dai seama ce de pacatosi ne-am strans pe-aici?” sau “Am vorbit cu …(a se completa numele) si mi-o zis ca vorbeste el sa se opreasca imediat ploaia”. Ploaia chiar s-a oprit intr-un final si am pornit inapoi spre cetate, unde am apucat sa vedem finalul spectacolului cu foc – wow, those people are talented. Tare mult dupa aceea n-am mai rezistat, caci noi, ca niste oameni inteligenti ce suntem, eram imbracati cam varatic pentru temperatura care scazuse dupa ploicica. Pe la… sa fi fost vreo 10 si ceva? am luat-o spre satucul unde eram cazati.

Ziua 2. Duminica, trezirea cu greu pe la ora 9, ca sa avem destul timp sa mai vizitam una alta in Sighisoara. Ajunsi acolo, incepem cu micul dejun. Maaaare greseala. Tot pe la 1 am intrat in cetate, dupa ce am nimerit la o terasa unde le-a luat vreo ora si ceva sa ne aduca tuturor comanda 😐 Si, alta surpriza – chiar inainte sa intram in cetate, aflam ca unul dintre viteji dezerteaza (Horea ne-a tradat pentru a ajunge la meciul de la Alba Iulia). Ramasi doar 3, am purces la un alt tur al cetatii, de data asta mai tihnit fiindca si aerul era mai respirabil. Multumita pasiunii Roxanei de a cauta frumosul pentru a-l imortaliza in fotografii, marturisesc ca am ajuns sa descopar cateva stradute si coltisoare care pentru mine ramasesera niste minuni ascunse, cu toate ca nu eram straina de cetatea Sighisoarei.

This slideshow requires JavaScript.

M-au incantat cei care au facut festivalul, cei care au stat de dimineata pana seara in caldura si care totusi au avut rabdare cu fiecare curios sa-i explice ce si cum, au fost intr-atat de binevoitori sa ne raspunda la orice intrebare si sa ne lase sa probam manusile unei armuri si sa ne facem poze cu sabii. Ii admir pe cei care s-au ocupat de copii in Piata Micilor Cavaleri, avand grija ca micutii sa se bucure de o experienta minunata spunand povesti impreuna cu ei, punand in scena (tot cu ajutorul micutilor) piese de teatru de papusi sau invatandu-i sa traga cu arcul. Mi-a placut sa observ ca niste oameni pe care-i vezi plimbandu-se pe langa Biserica din Deal pe la amiaza ii intalnesti stand la terasa la masa de langa tine mai spre seara. Mi-a placut atitudinea deschisa a vizitatorilor, cu care puteai intra in vorba ca si cum i-ai fi cunoscut de un car de vreme. Mi-au placut cafeaua si prajitura cu branza si visine cu care ne-au servit gazdele pensiunii unde am fost cazati, precum si zambetele cu care ne-au intampinat la sosire si cu care ne-au urat drum bun la plecare. Sighisoara nu m-a dezamagit nici anul acesta si cred ca inca nu mi-am pierdut complet speranta in ceea ce-i priveste pe romani.

Advertisements