Povestea asta cu “fericirea pur şi simplu” (NB: mi-am tot bătut capul să găsesc o traducere satisfăcătoare pentru “independently happy” şi până la urmă asta mi s-a parut că ar exprima cel mai bine ceea ce experimentez în momentul de faţă) mi-a mers destul de bine în ultima vreme.

Şi totuşi sunt zile precum cea de azi când mă învăluie un fel de dor. Simt cum se apropie iarna şi cum creşte în sufletul meu un dor. Sunt zile precum cea de azi, când cerul  ia culoarea gri plumb a norilor alergaţi de vântul  iernatic, când încep să visez la un foc duduind, eu şi un suflet cald.

Nu tânjesc după o pasiune intensă sau după senzualitate. Doar visez la cineva în braţele căruia să mă pot ghemui.

Dar, după cum unii oameni mai înţelepţi decât mine au spus-o deja, e mai bine să rămâi singur decât să îţi petreci timpul cu cineva de care nu eşti sigur sau cu cineva care nu se ridică la nivelul aşteptărilor tale pentru cel/cea care contează în viaţa ta.

Deci cred că am să mă întorc la a fi “fericită pur şi simplu” pentru moment.

Advertisements