Am sa incerc sa raspund unei intrebari lansate de Shurubici: cum stam cu patriotismul in aceasta zi de 1 decembrie 2010, zi nationala a Romaniei? Nu stiu altii cum stau, dar la mine e cam in doua directii situatia.

Nu am sa spun nici ca sunt mandra de a apartine acestei natiuni, nici ca mi-ar fi rusine. Da, exista personaje istorice care merita toata lauda si admiratia noastra, dar nu am de gand sa glorific inutil trecutul romanilor – cu totii stim unde am stralucit si in ce situatii am facut alegerile cele mai proaste, cele mai rusinoase, cele mai lase. Sunt mandra ca, intr-un final, dupa sute de ani de incercari si lupte, am razbit ca natiune.

Nu stiu cat de mandra voi fi de viitor, de ceea ce ne asteapta. Vom mai avea personalitati care sa ne atraga atentia colectiva din motive intemeiate si nu prin scandaluri si superficialitate afisata ostentativ? Sau, si mai de bun simt, vom mai avea copii si tineri care sa mai citeasca o carte buna sau sa mearga la o piesa de teatru fara a considera ca daca fac asta sunt mai putin cool decat norma?

Mi-e teama de ce ne rezerva viitorul, chiar daca mai apare cate o licarire in intuneric, precum “copiii” de care vorbeam in post-ul anterior.

Advertisements