Tags

, ,


Luna ianuarie a fost teribil de neproductivă pentru blogul meu. Deja la jumătatea lunii si abia 2 postări la activ (3 cu cel de faţă). Aş putea spune că am fost în pană de inspiraţie, că nu am găsit subiecte care să merite a fi tratate si publicate. Dar aş minţi. Subiecte au fost şi sunt berechet (martoră este secţiunea de ciorne a blogului, care cuprinde vreo 3 încercări de posturi abandonate prematur, dintre care una nici măcar nu a depăşit faza de titlu, de concept). Mai degrabă cred că a fost vorba de puţină lene, asezonată cu o doză (ne)sănătoasă de anxietate legată de aceleaşi preocupări dintotdeauna faţă de diverse aspecte ale existenţei mele…Ce mai?! Gândesc prea mult (there’s a shocker!) şi nu acţionez îndeajuns. Nu simt îndeajuns.

Acum vreo oră m-am decis să-mi fac ordine într-un dulap destinat în principal hârtiilor de tot felul, revistelor, caietelor şi cursurilor vechi din timpul facultăţii, dicţionarelor, CD-urilor, actelor şi albumelor cu poze. În debandada ce domnea, am dat peste nişte poze pe care nu credeam să le mai văd, de care eram sută la sută sigură că nu mai existau. Şi totuşi. Preţ de câteva minute, nu m-am putut urni din acel loc. M-am surprins incapabilă de a le lăsa din mână, de a-mi desprinde privirea de la ele. Amintiri dulci, sursă de zâmbete şi bucurie. Sursă de pasiuni şi de dureri. Doi străini.

Cum să îndrăznesc să spun că sunt în pană de inspiraţie? Când în mine se războiesc atâtea senzaţii…Doar că sunt în căutare de o altă sursă de inspiraţie, de o altă sursă de trăiri intense, de zâmbete şi (dacă e inevitabil, şi ştim cu toţii că e) de lacrimi şi suspine ascunse cu dibăcie de lumea rea.

Dar până în acel moment, mă văd nevoită să mai storc o vreme câteva cuvinte de pe urma trecutului.

Eu, trecutului: „Să nu te superi pe mine, să nu mi-o iei în nume de rău că te folosesc. Nu cred să mai dureze prea mult şi am să te pot îngropa definitiv. Am să te las să te odihneşti în linişte, în poze ascunse  şi în cuvinte îndepărtate, abia amintite, în frânturi de vise neîmplinite, în melodii uitate. Mai rabdă-mă puţin.”

Advertisements