Tags

, , , , , ,


Ultima vânătoare

Nu eşti vânătorul însetat de sângele proaspăt

al căprioarei ce acum cunoaşte…

Au trecut demult acele vremuri.

Nici măcar bunica nu şi le mai aminteşte.

Şi totuşi eu am fost acea căprioară,

m-am lăsat ademenită

de mâna ta întinsă rugător spre mine.

Mi-ai oferit fărâme de afecţiune

iar eu le-am adulmecat mai întâi cu neîncredere,

dar apoi, în foamea mea de a fi adorată,

le-am înghiţit dintr-o suflare.

M-ai domesticit

şi apoi m-ai uitat într-o cămăruţă a minţii tale,

m-ai lăsat să mă sufoc

în propriile mele dorinţe, întrebări şi nesiguranţe.

Ţi-ai amintit de mine la timp

să mă salvezi de la moarte;

şi m-ai eliberat.

Dar m-ai domesticit, nenorocita de mine,

m-ai domesticit şi nu mai stiu cine sunt!

Au trecut demult vremurile vânătorului însetat

de sângele proaspăt al căprioarei

ce de-abia începe să cunoască…

Nici bunica nu le mai ştie…

Dar poate că fusesem ultima căprioară.

Şi tu m-ai domesticit…

Advertisements