Tags

, , ,


Mă dezmeticesc cu greu dintr-un somn la fel de greu. Ditamai cana cu cafea cu lapte. Cana mea roşie, cana mea dragă. Gânduri multe. Vocea e pe cale să mă părăsească din nou.

Azi vreau să citesc. Şi vreau să fac să fie bine. Vreau să arăt cine sunt şi cine pot fi. Dacă n-ar trebui să dovedim mereu câte ceva, ne-ar fi mai uşor. Dar poate atunci ne-ar fi prea uşor. Şi ne-am complace. Am deveni mediocri – ca indivizi şi ca rasă. Am să dovedesc, pentru că sunt în stare şi…pentru că sunt.

Da, eu uitasem că toată viaţa dovedim câte ceva, că nu poţi lua de bun absolut nimic pe lumea asta – nici reacţii, nici păreri, nici sentimente. Mereu trebuie să munceşti dacă îţi doreşti ceva. Mereu e nevoie să-ţi dai silinţa – pentru vise, pentru relaţii, pentru persoana ta.

Am visat că nu mai e nevoie să lupt, era linişte şi calm. Calmul de dinaintea furtunii. M-am complăcut. Am greşit. Nu-i nimic, gata, m-am trezit (de n-ar fi prea târziu). Şi am să dovedesc, pentru că pot, pentru că sunt. Gata, mi-am revenit.

Advertisements