Tags

, , , , , , ,


“Te-ai gandit sa scrii o carte, tu, copila?”. Ma intreaba glumeata mea in timp ce ne racorim la umbra vitei de vie cu un milkshake de cirese (eu) si un suc proaspat de morcovi (…cu portocale era? – ea). “De fapt, sa stii tu ca…” Mai tarziu in aceeasi zi, la un Green Apple (el) si un Ice Tea (eu), mi se serveste o poveste demna de cel putin 5 episoade de telenovela (poate chiar mai multe, de ce nu?).

Simt ca-mi pierd rabdarea. Si cand imi pierd rabdarea, stii tu ce se intampla.

Glumeata mea, uite ca sunt povesti si mai captivante decat a mea. Povesti de trei zile, nu de ani si luni. Mai merita scrisa oare cartea?

Imi pierd rabdarea si-mi vine sa actionez intr-o directie sau alta. Astrele recomanda precautie si subtilitate maxima (am in fata mea un indicator pe care pot citi “Calcati precum pe coji de oua”). Dar cum sa-i spui unei fiinte care iubeste franchetea “diude, go with the mind games this time”? Daca as spune ca nu am luat niciodata parte la astfel de jocuri, as minti cu nerusinare. Daca nu as recunoaste ca am facut-o de frica de a decide alba sau neagra, as minti prin omitere. Daca as face din nou asa ceva, inima mea nu mi-ar ierta-o prea curand.

Sa-mi incerc totusi penita cu cartea aceea de care ma intreba glumeata?

Advertisements